„Nu există cunoaştere înnăscută, pentru  motivul că nu exista copac care să iasă din pământ cu frunze şi fructe”.( Voltaire )

Și cum toată lumea are un trecut, hai să-l vedem şi pe cel al nutriţiei…

Mai întâi o definiţie a nutriţiei ca la carte, conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane:NUTRÍȚIE, nutriții, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele își procură hrana necesară creșterii și dezvoltării, obținerii energiei pentru desfășurarea proceselor vitale, refacerii țesuturilor etc.; p. ext. hrănire, alimentare; hrană. – Din fr. nutrition, lat. nutritio.

400 I.C.- Hippocrate, „părintele medicinei”, a spus studenţilor săi, „„Let thy food be thy medicine and thy medicine be thy food”. De asemenea a mai spus: “A wise man should consider that health is the greatest of human blessings.”

Din cele mai vechi timpuri alimentele erau folosite ca medicamente în tratamentul rănilor. Chiar şi în Biblie sunt amintite beneficiile unor alimente. O poveste descrie tratarea unei boli de ochi cu “suc de ficat”. Ȋn prezent se ştie că în ficat se stochează o cantitate importantă de vitamina A, ceea ce a fost, probabil,  substanţa vindecătoare.

1500- Omul de ştiintă şi artistul Leonardo da Vinci compară metabolismul organismului uman cu arderea unei lumânări.

1747- Dr. James Lind, un medic din Marina Britanică, a realizat primul experiment nutriţional.  A descoperit că sucul de lămâie previne apariţia scorbutului, datorat deficienţei vitaminei C, la marinarii plecaţi în călătorii lungi. Acestora le lipseau alimentele proaspete, în special fructele şi vegetalele, deoarece  puteau lua cu ei numai alimente neperisabile.

1770- Antoine Lavoisier, „ părintele Nutriţiei şi Chimiei”, a descoperit procesul prin care sunt metabolizate alimentele. De asemenea a demonstrat de unde vine căldura produsă de organismul animalelor. Ȋn ecuaţia sa descrie cum se combină alimentele cu oxigenul, având ca rezultat căldura şi apa.

La începutul anilor 1800 s-a descoperit că alimentele sunt compuse, în principal, din C(carbon), N(azot/nitrogen), H(hidrogen) şi O(oxigen) şi metode pentru a determina cantitatea acestor elemente.

1830- Adolf  Quetelet creează Indexul de Masă Corporală( IMC).

1840- Justus Liebig, din Germania, a fost primul care a menţionat structura chimică a carbohidraţilor, grăsimilor şi proteinelor.

1897- Christiaan Eijkman, un olandez care lucra cu baştinaşii din Java, a observat că aceştia sufereau de o boală denumită Beriberi. Ȋn urma unor experimente cu pui de găina, a descoperit că cei hrăniţi cu orez alb dezvoltau boala, dar cei hrăniţi cu orez brun( nedecorticat) nu se îmbolnăveau. A aplicat acelaşi principiu şi la baştinaşi şi aceştia s-au vindecat, neştiind însă că resposabilă de această boala este deficienţa de vitamina B1( tiamina).

1912- Dr. Kazimierz Funk impune conceptul de „vitamine”.Tot in acest an, E.V. McCollum, descoperă prima vitamina liposolubilă , vitamina A, prin experimente făcute pe şobolani. A observant că şobolanii hrăniţi cu unt sunt mai sanătoşi decât cei hrăniţi cu untura, deoarece untul este mult mai bogat în vitamina A.

1929- Henrik Dam descoperă vitamina K.

1930- William Rose descoperă  aminoacizii, unităţile de baza ale proteinelor.

1934- Clive McCay descoperă,  prin experimente,  că o dietă redusă caloric creşte speranţa de viaţă la şoareci.

1940- Sunt descoperite vitaminele hidrosolubile B şi C.

Ȋncepând din 1950 şi până  în prezent se studiază rolul nutrienţilor esenţiali în procesele metabolice şi fiziologice.

1968- Linus Pauling, un laureat al premiului Nobel pentru chimie, propune conceptul de „Nutriţie Ortomoleculară”, conform căruia oferindu-i organismului moleculele potrivite în concentraţia potrivită, nutrienţii pot fi folosiţi pentru a preveni bolile şi a îmbunătăţii sănătatea.

1997- Agenţia Internaţională pentru Cercetări în domeniul Cancerului ajunge la concluzia că o dietă bogată în fructe şi legume reduce riscul de cancer.

Si istoria continua, se scrie si in present, nutritia fiind o stiinta in care este inca mult loc pentru noi descoperiri.